Sunt defecta. Trebuie sa ma tratez

M-am defectat in copilarie si dau vina pe mama mea. A reusit cumva sa imi reprime orice pornire, orice gand pozitiv pe care as fi putut sa il am despre mine. Am aproape 30 de ani si inca sufar repercursiunile tratementului autoritar care mi-a fost aplicat in copilarie.

A. mi-a spus azi ca toate gandurile si toate probleme noastre se resfrang asupra unui organ intern din noi. Si tind sa ii dau dreptate. Oragnul ala capteaza toata durerea si suferinta si mai devreme sau mai tarziu se imbolnaveste. Fiecare avem un punct slab in organism, un organ mai sensibil…

Important acum, ca am aflat, este sa ma vindec, nu fizic ci sufleteste.

Cum as putea eu sa gandesc pozitiv cand acum 2 zile spuneam ca vreau sa mor? Ma obosise durerea fizica si in momentul ala am crezut ca ea e salvarea. Oricum nu e prima data cand am astfel de opinii morbide.

Fara sa fiu constienta de legatura dintre trup si suflet acum cativa ani mi-am botezat oragnul afectat cu numele unor persoanaje de desene animate. Ce gand optimist. Ce gest copilaresc. Uneori cred ca m-as vindeca de toate relele doar daca as simti si pentru o clipa dragostea adevarata a mamei. O imbratisare, un te iubesc, o mangaiere. Nu ar trebui sa fie greu toate astea pentru o mama, nu?

Sunt inca sclava multor sentimente si trairi reprimate. Vreau sa ma tratez. De unde sa incep?

in fumul de tigara…

De-a lungul timpului am ascultat o sumedenie de genuri muzicale. Nu are rost sa le insir pe toate dar intotdeauna viata mea a fost asociate unui anumit gen muzical (mai putin muzica house pe care pur si simplu nu o inteleg). In 2009 am fost in vizita la o ruda mai in varsta. Acolo am ascultat pentru prima data muzica Oanei Chitu si pot sa spun cu toata sinceritatea ca m-am indragostit de vocea ei. Pentru mine e ca un leac babesc. Atunci cand ma doare inima o ascult.

ceai de Menta

Pana acum 6 luni credeam cu ardoare ca in viata mea nu voi consuma ceai. Simteam o repulsie acuta fata de orice fel de ceai. Ideea de ceai in sine ma oripila. Acum 6 luni m-am lasat de fumat, dupa ce am fumat 10 ani din viata cate un pachet de tigari pe zi, uneori si doua cand erau orele mai lungi la servici.

Odata cu renuntarea la tutun viata mea a luat o intorsatura ciudata.

In prima saptamana aveam impresia ca am mai mult timp, … mai mult timp sa mananc tot ce nu mancasem pana atunci la ore tarzi din noapte. Am inlocuit bautura energizanta pe care o consumam la ora 8 pm si cele multe tigari cu acea masa pe care majoritatea celor care o consuma o numesc cina.

Dimineata am inlocuit cafeaua si cele 2-3 tigari bagate dintr-un foc cu o cana MARE de ceai si cativa biscuiti. Da, am ajuns sa beau ceai, si nu sunt pe patul de moarte!

Problema e in starile de spirit pe care le traiesc din lipsa de tutun si cofeina. Problema e atitudinea pe care am luat-o fata de viata, sau mai bine zis lipsa unei atitudini benefice. Odata cu tutunul a murit si cheful meu de viata.